deschide-mi uşa puşcăriei tale, autor Mihai Carabet

deschide-mi uşa puşcăriei tale
dă-mi un litru de privire albastră şi o ţigară fără filtru
neagră cu ciocolată poate şi înmuiată în laptele din sânii tăi
lasă-mă să mă îmbăt ca un porc la picioarele tale
să râgâi şi să râd de mine
de tine
de toţi
să vomit în pumn iar tu să fugi în baie şi să-mi aduci lighean
ca să nu-ţi murdăresc covoarele ţesute în vis
să nu plângi când o să vezi salamul digerat
mai bine să închizi ochii până o să simţi cum îţi crapă pleoapele
sub presiunea valurilor de mare
să nu-mi spui că mă iubeşti doar cu o singură condiţie
să nu mor prea des

ştii
cu cât mai des murim cu atât mai uşor ne naştem
vaginul vieţii se dilată şi se preface în gură
ne înghite cu poftă apoi ne scuipă ca pe nişte coji de seminţe
da
asta e problema miezul meu e acolo

lasă-mă să împrăştii prin toate colţurile camerei
ca mercurul din termometrul pe care ţi l-am dat de cap
când încercai să mă vindeci
culcă-te liniştită
iar eu o să-ţi mănânc corpul ca o carie

te rog să fii serioasă
crezi că bag pe gât inimi de păsări
doar ca să mă simt sătul
nu vezi că mă închid nopţile în baie
şi rod în aripi de cioară cu peria
ca mai târziu să le înec în clor

la dracu cu tine
la dracu cu mine
la dracu cu toţi

nici o legendă nu poate fi întoarsă
ca o căldare cu fundul în sus