întuneric de jumătate de metru, autor Mihai Carabet

.cu tobi nu am atins niciodată cerul cu fruntea
şi nici pământul cu tălpile mascate

stăm la acelaşi balcon de la 15
ne bem cafelele şi ne fumăm ultimele foi ale acestei zile
cu capul afară

de mult vrem să ne plimbăm cu trenul
prin mulţimea aşezată în două linii paralele
(şi cum spunea profesoara de matematică
oricât nu le-am continua
ele n-o să se întâlnească niciodată)
şi cine vrea să plâng pentru sfârşit
toţi
de sub cupola infinitului

în dormitor moartea geme sub cearşaf
şi-l cheamă pe tobi
ea îl iubeşte pe câinele meu
numai el îi latră o bucurie întreagă
eu nu am talent
şi nici accent

mă îndeamnă să spargem veceul
şi să deschidem ferestrele

jos se aşteaptă aceleaşi ploi
în culori săptămânale
înfipte până la genunchi în beton

viaţa se pierde undeva
în întunericul de jumătate de metru

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: