tobi e câinele meu, autor Mihai Carabet


tobi e cel mai mare câine pe care braţele mele l-au înfăşurat
mă priveşte cu ochi de apă şi se scurge uşor în inimă
gâdilindu-mă cu coada printre degete
eu râd iar el doar zâmbeşte cu vampirii
îi zic tobi nu-ţi arăta colţii că nu te prinde la bot
el urlă enervat şi se plânge nopţii că nu sunt un mogli

toţi trec pe la mine cu biscuiţi şi ciocolate
iar eu arunc toate cănile cu ceai în chiuvetă
tobi sare în sus iar eu plâng în baie cu borcanul de moare
mi-e frică pentru el diabetul o să-l reteze la pământ
cu tot cu limbă şi colţii cu care se muşca de coadă
stârnind hohote de râs ce mă transformau în cearşaf

nu mă spăl pe mâini după ce m-am jucat cu el
aşa cum el nu-şi spală limba după ce mă linge pe călcâi

l-am prins de câteva ori că a mâncat rahatul vecinului
şi l-am certat el mi-a lătrat că n-o să se mai repete
dar gura lui pute în continuare a om

eu mănânc doar pâine şi el mă priveşte cu limba scoasă
şi cu coada măturând podeaua de firmituri
aşteaptă gestul meu
rup o bucată şi-i arunc pe covor
o miroase se uită la mine şi mârâie
mă apucă de călcâi şi mă duce-n veceu

tobi îmi spune să-l iert
fiindcă numai un câine îşi uită stăpânul pentru o bucată de carne
dar el s-a înşelat
era doar pâine

tobi m-a rugat să-l preîntâmpin când o să mănânc carne

autor Carabet Mihai

Anunțuri